Cronica

Cronica kategorisine ait haberler listeleniyor.

The Valhalla Murders: şi totuşi cine e primul asasin în serie al Islandei?

20 mart. 2020
Cronica
Valentin

Serialul lansat vinerea trecută pe Netflix readuce în atenţie genul scandi-noir

Închiderea cinematografelor ne va determina cititorii să se refugieze în online, prin urmare iată că suntem tot mai atenţi la noile seriale lansate pe diverse platforme de streaming. La începutul lunii, când publicam recomandările noastre cu privire la noile titluri Netflix, ne-a atras atenţia revenirea popularului gen scandi-noir, adică a producţiilor sumbre şi adesea violente realizate în decorul îngheţat al ţărilor nordice. The Valhalla Murders, lansat pe Netflix pe 13 martie, după ce a putut fi văzut în ţara natală, Islanda, la sfârşitul lui decembrie.

Trebuie spus de la început că The Valhalla Murders reambalează mai toate elementele familiare ale genului al cărui probabil cel mai emblematic reprezentant este celebrul The Bridge/Bron/Broen, cu inegalabila Sofia Helin în rolul poliţistei autiste gata de orice pentru a-şi rezolva cazurile. Cam tot ce a făcut The Bridge, The Valhalla Murders reia într-o mai mică sau mai mare măsură, dar atmosfera oraşului Reykjavik şi peisajele îngheţate ale Islandei, plus interpretări foarte bune ale actorilor principali fac noul serial cât se poate de vizionabil, chiar dacă acesta pierde detaşat în comparaţie cu mult mai celebrul The Bridge.

Când un fost traficant de droguri este ucis cu brutalitate pe un ponton de la marginea mării, o mică secţie de poliţie din Reykjavik este cuprinsă de haos. Cazul ajunge la Kata (Nína Dögg Filippusdóttir, pe care s-ar putea s-o ştii dintr-un alt scandi-noir disponibil pe Netflix, Trapped), o poliţistă cu experienţă, iar ea îşi dă seama imediat că ochii mutilaţi ai victimei sunt semn sigur că asasinul avea o răfuială personală cu aceasta. Nu trece nici o zi şi cazul înregistrează o nouă victimă, iar Kata trebuie să accepte evidenţa: Islanda se confruntă cu primul caz de asasinate în serie din istoria sa…

The Valhalla Murders reuşeşte să creeze în jurul eroinei sale un angrenaj complex de forţe, de la superiorii poliţistei la noul coleg Anders (Björn Thors, al cărui fizic – să ne fie cu iertare – ne-a adus aminte de villain-ul Marvel Red Skull), adus în grabă de la Oslo, plus jurnaliştii care desconsideră orice recomandare a poliţiei în goana lor pentru subiecte senzaţionaliste. Presiunea asupra lui Kata este mărită de posibilitatea ca fiul ei adolescent să fi fost implicat într-o agresiune împotriva unei colege de liceu, rezultatul acestui cumul de forţe fiind faptul că serialul beneficiază de o protagonistă deloc infailibilă, prin urmare cu totul ataşantă.

The Valhalla Murders suferă din păcate din cauza faptului că totul pare aranjat la fix ca povestea să meargă într-o singură direcţie. Şi problema cea mai mare este că toate etapele parcurse de eroină şi de investigaţia ei au mai fost văzute în seriale mai vechi. Un eşec lamentabil al serialului îl reprezintă faptul că povestea îşi dezvăluie stângace un villain secundar încă din al doilea episod (deşi spectatorii ar trebui să-i descopere identitatea în penultimul). Chiar şi aşa, am urmărit serialul până la capăt (ceea ce nu e puţin lucru), deşi nu o dată ne-am trezit mirându-ne că The Valhalla Murders reciclează noi şi noi elemente din The Bridge.

Chiar şi aşa, contrastul dintre peisajele imaculate ale Islandei şi lumea imundă pe care Kata şi Anders o descoperă treptat sunt un cârlig eficient în a te ţine pe urmele celor doi poliţişti. Acesta este unul din efectele cunoscute ale scandi-noir-urilor, pe care spectatorii din lumea întreagă la apreciază şi pentru că dezvăluie problemele unor societaţi invidiate de la distanţă ca fiind perfecte…

Sursa:https://www.cinemagia.ro/stiri/the-valhalla-murders-si-totusi-cine-e-primul-asasin-in-serie-al-islandei-45557

Hits: 16

Au fost aleși finaliștii concursului Write a Screenplay for Sebastian Stan

15 apr. 2019
Cronica, Premiera, Seriale Tv, Stiri Cinema
Valentin

 

Actorul american, care își dorește să joace și în limba română, și-a exprimat disponibilitatea de a se implica activ în procesul
 de dezvoltare a celor două proiecte câștigătoare

Florin Lăzărescu, cu lungmetrajul Regulile jocului de smarald, Andrei Epure, cu lungmetrajul Câini care latră de la distanță, Gabriel Molnar, cu miniseria Eu și Dracula, Filip-Iosif Columbeanu, cu miniseria Departamentul 8 Securitate, Alexandru Molico, cu miniseria Uruc, Vlad Ghinea și Andrei Boeru, cu miniseria Balast sunt finaliștii concursului Write a Screenplay for Sebastian Stan, se vede într-un comunicat remis Cinemagia.

Peste 200 de autori și-au înscris creațiile în concursul organizat de Asociația Cinemascop cu sprijinul HBO Europe, în cadrul American Independent Film Festival (12-18 aprilie).

174 de înscrieri au fost considerate valide, dintre care 43 de proiecte de miniserie TV și restul, proiecte de film de lungmetraj.

Cel mai tânăr participant înscris are 14 ani iar cel mai experimentat 67. 11 concurenți au decis să înscrie în competiție mai mult de un proiect, iar din totalul celor înscrise, 94 aparțin unor autori care au avut o experiență anterioară ca scenarist sau regizor.

Finaliștii vor participa, în perioada 10 – 17 aprilie 2019, la un workshop de dezvoltare a outline-urilor cu care au participat, variantele finale urmând a fi trimise actorului Sebastian Stan. Workshop-ul va cuprinde mai multe conferințe precum și sesiuni de lucru individual și în grup, alături de scenaristul și consultantul Alexandru Baciu.

Conferințele care vor avea loc pe durata American Independent Film Festival
(vor avea loc la Cinema Muzeul Țăranului, de la ora 17:00):

Luni, 15 aprilie – Camilla Curtis (Script Development Executive – HBO Europe) și Johnathan Young (VP Original Production HBO Central Europe) vor susține conferința: Serialele TV. O introducere.

Marți, 16 aprilie – Christopher Landry (asistent de regie), Tudor Vladimir Panduru (director de imagine) și Simona Pădurețu (scenograf) sunt vorbitorii conferinței Ce aștept de la un scenarist? La această conferință, reprezentanți ai diferitelor profesii cinematografice vor dezvolta subiectul așteptărilor specifice pe care le au ei ca profesioniști, de la un scenariu.

Miercuri, 17 aprilie – Steve Matthews (Executive producer for drama development – HBO Europe) va vorbi despre Cum scriem pentru cinema VS Cum scriem pentru TV.

Toate conferințele vor fi urmate de un dialog cu cei prezenți în sala de cinema.

De asemenea, toți participanții la concurs au intrarea liberă la filmele din secțiunea American Perspectives By Roberto Minervini, carte blanche-ul invitatului special al festivalului, ce vor urma în programul de la Cinema Muzeul Țăranului, după conferințele menționate mai sus. Roberto Minervini a ales filmele: The Intruder, în regia lui Roger Corman, de luni, 15 aprilie, de la ora 19:00, Tchoupitoulas, în regia fraților Bill&Turner Ross de marți, 16 aprilie, de la ora 18:00 și Wanda, singurul lungmetraj al Barbarei Loden care va fi proiectat miercuri, 17 aprilie, de la ora 18:00. Filmele vor fi introduse de regizor și de critici de film ai revistei de cinema FILM MENU.

Marți, 16 aprilie, de la ora 22:15, la Cinema Muzeul Țăranului, participanții la concursul de scenarii Write a Screenplay for Sebastian Stan sunt așteptați la masterclass-ul lui Roberto Minervini.

Pe data de 18 aprilie 2019, în închiderea festivalului, Sebastian Stan va anunța prin Skype cele două proiecte câstigătoare.

Autorii câștigători vor primi un sprijin de câte 1000 de euro și asistență pe toată perioada de dezvoltare a proiectelor din partea unor profesioniști. O primă formă a scenariilor se preconizează a fi gata până pe data de 1 octombrie 2019, după care Asociația Cinemascop va căuta să identifice cei mai potriviți producători interesați să se implice financiar pentru realizarea lor.

Inițiat în 2017, American Independent Film Festival prezintă o selecție de producții independente americane recente, lansate în circuitul marilor festivaluri din lume precum Sundance, Cannes, New York, Tribeca, Telluride, Toronto, Veneția, alături de secțiuni retrospective, proiecții și evenimente speciale.

Hits: 14

Quicksand: amor adolescentin şi masacru sângeros în noul serial suedez

12 apr. 2019
Cronica
Valentin

Inspirat de un celebru roman poliţist, serialul explorează deznodământul unei crime în masă

 

Quickand, thrillerul suedez lansat la începutul lunii pe platforma Netflix, este recomandat în primul rând de romanul cu acelaşi nume, câştigătorul unor premii numeroase. Povestea unei eleve care, din supravieţuitoare a unui masacru într-un liceu, devine principala suspectă a poliţiei, Quicksand explorează lumea amorală a celor bogaţi, reuşind să-şi manipuleze cu uşurinţă publicul în direcţii irelevante. Iată mai jos ce ţi-ar putea plăcea la sezonul de şase episoade lansat pe 5 aprilie.

Citeşte aici despre alte nouă filme şi seriale de văzut în aprilie pe platforma Netflix România.

După un avertisment că serialul este destinat publicului matur, auzim focuri asurzitoare de armă, iar camera începe să panorameze de aproape o podea imaculată pe care descoperim curând trupuri imobile. Zeci de secunde mai târziu, camera se opreşte asupra unei eleve încă vii, evident în stare de şoc, moment în care poliţia năvăleşte în sală. Aflăm curând că pe elevă o cheamă Maja (Hanna Ardéhn) şi, deşi la început ea pare unică supravieţuitoare a tragediei, comentarii ale poliţiei sugerează că fata ar putea fi mâna criminală din spatele masacrului.

Premisa serialului ar putea în egală măsură să incite şi sa frustreze spectatorul, în primul rând pentru că devine repede clar că niciuna dintre informaţiile oferite de scenariu nu trebuie luată de bună. Abordarea poveştii, aceea de dezvălui un cadru, să zicem rama unui tablou, lăsând în ceaţă tabloul propriu-zis, nu este una nefamiliară pentru amatorul de investigaţii poliţiste, dar în acelaşi timp este şi o convenţie: spectatorul trebuie să accepte de la bun început că este manipulat şi trebuie să investească încredere în faptul că dezvăluirea treptată, în cercuri concentrice, îl va satisface pe parcursul următoarelor episoade. În avalanşa de seriale din prezent, un astfel de pariu este mai mult decât riscant, publicul putând să renunţe la Quicksand în favoarea unor producţii mai grijulii cu aşteptările sale.

Manipularea este evidentă devreme în primul episod, când avocatul Majei (David Dencik), în loc s-o întrebe pe aceasta ce rol a avut în masacru, o întreabă cum şi-a întâlnit prietenul, pe Sebastian (Felix Sandman). Evident, urmează un gigantic flashback, iar Quicksand îşi dezvăluie reţeta: jumătate thriller poliţist şi jumătate povestea unei maturizări. Din păcate a doua jumătate nu convinge foarte mult, combinând vechea romanţă a fetei banale care îl cucereşte pe cel mai dorit şi bogat coleg, printre iahturi pe Mediterana şi maşini Porsche făcându-şi repede apariţia clişeul “ar fi putut avea pe oricine, dar m-a vrut pe mine”.

În această poveste cu două viteze, între banalul amor adolescentin şi sumbrul mister al acţiunilor Majei, spectatorul este încontinuu provocat să-şi evalueze aşteptările şi este posibil ca mulţi să nu investească timpul necesar pentru a ajunge la finalul celui de-al şaselea episod pentru a se dumiri, o dată pentru totdeauna, care a fost rolul protagonistei în sângerosul eveniment de la începutul serialului. Probabil că acum un deceniu, când popularitatea serialelor nu se putea compara cu cea din prezent, spectatorii ar fi acceptat pariul şi ar fi aşteptat răbdători sfârşitul serialului. În prezent sunt şanse mult mai mici să o facă şi din păcate asta spune mai multe despre modul cum receptăm acum serialele decât

Hits: 18

Little/Şefa a intrat la apă: cum să fii tu însăţi

11 apr. 2019
Cronica
Valentin

Comedia foloseşte elemente familiare pentru a transmite un mesaj necesar

 

La doar o lună după ce vedeam în cinematografe What Men Want/Ce-şi doresc bărbaţii, iată că avem parte de Little/Şefa a intrat la apă, o altă comedie despre comportamentul agresiv pe care trebuie să şi-l însuşească femeile pentru a reuşi într-o lume a bărbaţilor. Dacă primul film era o variantă în oglindă a lui Ce-şi doresc femeile, Little combină elemente din Big/Vreau să fiu mare şi Freaky Friday pentru a arăta cum o schimbare de perspectivă nu poate decât să ne ajute în viaţa personală. Iată mai jos ce ţi-ar putea plăcea la comedia lansată vineri în zeci de oraşe din ţară.

Personajul principal este Jordan (Regina Hall), o afaceristă de succes care îşi tratează vecinii, angajaţii, amanţii şi cam pe oricine îi intră în raza vizuală ca pe nişte gunoaie. Principala ei victimă, poate şi pentru că petrec atâta timp împreună, este April (Issa Rae), asistenta lui Jordan, şi tot ea este chemată urgent în ajutor atunci când minunea se produce: în urma unei magii misterioase, agresiva Jordan se trezeşte într-o bună dimineaţă exact aşa cum arăta în adolescenţă. Nu trece mult până când Jordan (acum interpretată de Marsai Martin) îşi dă seama că tupeul şi agresivitatea nu funcţionează la fel de bine atunci când ai 14 ani…

Este puţin înspăimântător faptul că două comedii folosesc imaginea femeii de afaceri agresive, categorice şi capricioase pentru a sugera că numai călcând pe cadavre şi umilindu-i pe cei din jur o femeie de culoare îşi poate face loc într-o lume în care bărbaţii par să se simtă mai în largul lor. Evident, spectatorul rămâne la sfârşit cu mesajul filmului, care propovăduieşte buna înţelegere şi încurajează comunicarea, dar până atunci atât Şefa a intrat la apă, cât şi Ce-şi doresc bărbaţii îşi chinuie publicul cu un personaj realizat în tuşe atât de groase, încât pare mai degrabă un coşmar decât o persoană în carne şi oase.

Avantajul premierei de vineri este faptul că Regina Hall (care, fie-ne iertat, arată exact ca Taraji P. Henson, protagonista din Ce-şi doresc bărbaţii) petrece mai puţin timp pe ecran, locul ei în lumina reflectoarelor fiind repede luat de mai interesantele Issa Rae şi Marsai Martin. Amândouă actriţele sunt puţin cunoscute cinefililor, dar se bucură de o imensă popularitate datorită serialelor care le-au făcut celebre: Issa Rae pentru Insecure (prime două sezoane sunt excelente, dar noi am renunţat la serial la al treilea sezon), iar Marsai Martin pentru Blackish. Amândouă au o chimie foarte bună pe ecran, reuşind să distragă atenţia de la glumele care uneori nu funcţionează şi de la clişeele supărătoare.

Un mare plus al lui Little (mai ales în comparaţie cu Ce-şi doresc bărbaţii) este faptul că-şi obligă protagonista matură să facă faţă unui mediu impropriu: gimnaziul. Este un moment potrivit pentru comedie să discute provocările vieţii de la şcoală şi să arate cât de importante sunt experienţele noastre din adolescenţă pentru o bună integrare în societate mai târziu. Little nu se sfieşte să arate cu degetul diverse forme de bullying, sugerând nu foarte subtil că în faţa unor dificultăţi unele reacţii sunt mai sănătoase pe termen lung ca altele.

Da, contextul a fost folosit şi răs-folosit în multe filme până acum (în Freaky Friday chiar într-o formulă extrem de apropiată de Little), dar nu se întâmplă niciodată prea des ca în programul cinematografelor să apară o premieră care să poată discuta atât pe limba părinţilor, cât şi pe cea a copiilor lor adolescenţi. Amândouă generaţiile pot învăţa din film că nu agresivitatea şi în niciun caz nu zidurile sunt soluţia unei comunicări reuşite şi că a fi ajutat sau a cere ajutorul nu ne face mai slabi, ci mai puternici.

Hits: 88

Hellboy: o… migrenă insuportabilă

11 apr. 2019
Cronica
Valentin

Valurile de sânge şi viscere nu distrag atenţia de la scenariul dezastruos

 

Nu demult publicam pe Cinemagia un articol despre regizorii “de serviciu” ai Hollywood-ului (îl poţi citi aici), regizori care, după debuturi onorante sau chiar cariere impresionante, au ales proiectele călduţe (şi onorariile grase), dar neoriginale ale Hollywood-ului. Ar fi trebuit să adăugăm pe listă doi regizori strâns legaţi de aventurile cinematografice ale lui Hellboy, Guillermo del Toro, unul din marii supraapreciaţi ai cinema-ului actual, şi acum mult mai puţin cunoscutul Neil Marshall.

După un horror excelent, The Descent (2006), britanicul şi-a umplut mai bine de un deceniu cu regia unor episoade din diverse seriale (celebre, ce-i drept, precum Game of Thrones, Westworld sau Hannibal), iar acum revine în atenţie cu relativ aşteptatul Hellboy. Din păcate, în ciuda unui protagonist interesant aşezat la graniţa dintre bine şi rău şi acum înfruntând o provocare cu potenţial, Hellboy nu este altceva decât o ecranizare ieftină şi stângace, în care producătorii cred că e de ajuns să înlocuiască inspiraţia (sau chiar talentul) scenaristului cu imagini gore.

Un preambul ne introduce rapid în poveste, cu o Milla Jovovich intepretând-o pe Nimue, o puternică vrăjitoare din Britania secolului V. Sursă a ciumei, ea este încolţită de regele Arthur şi vrăjitorul Merlin pe o culme şi ciopârţită scurt cu sabia Excalibur. Cu trupul ferecat în mai multe cufere închise cu lanţuri grele protejate de rugăciuni, Nimue va petrece un mileniu şi jumătate îngropată în mai multe locuri din Anglia aşteptându-şi improbabila eliberare, membru după membru. Când nefericitul eveniment se întâmplă, antieroul Hellboy (un David Harbour parcă mai prost machiat şi mai puţin expresiv decât Ron Perlman) se va trezi curând într-o cursă contracronometru pentru a împiedica dezastrul.

Premisa este ofertantă, dar cu greu poţi găsi scenariu mai prost decât cel al debutantului Andrew Cosby, care ar trebui să se lase urgent de scris. Doldora de replici bombastice auzite în zeci de alte filme (multe mai bune decât Hellboy), scenariul este mai mult decât previzibil, practic o suită de scene în care protagoniştii (şi publicul) află nişte informaţii ce determină următorul pas al acţiunii. Întorsăturile de situaţie scoase ca iepurii din pălărie, CGI-ul de calitate dubioasă (mai puţin scenele “infernale”, care arată chiar bine) şi găleţile de sânge fals şi măruntaie completează această farsă deloc în stare să-şi găsească ritmul şi rostul. La un moment dat un personaj spune că are “o migrenă paranormală”. Şi noi am plecat cu migrenă de la cinema…

Este uimitor cum un film care are parte de un protagonist interesant, nevoit să-şi reevalueze zi de zi locul în lume dincolo sau dincoace de graniţa dintre bine şi rău, poate eşua atât de lamentabil. Şi antagonista are potenţial, cu setea ei de răzbunare pentru un mileniu şi jumătate petrecut în cufere îngropate în măruntaiele pământului, dar şi cu miza de a-l determina pe Hellboy să facă o alegere o dată pentru totdeauna… Numai un rateu grav de concepţie poate face aceste elemente promiţătoare să-şi rateze ţinta, rostogolindu-se atât de caraghios-zgomotos pe periculoasa pantă a penibilului.

Ca fapt divers, Hellboy a fost realizat aproape exclusiv în Bulgaria, în studiourile Nu Boyana de lângă Sofia. Poate că rezultatul nu este onorabil, dar ca “business” bulgarii dau clasă românilor cu eficienţa lor în a atrage un blockbuster hollywoodian.

Hits: 154